Aristotel și elementele
Subiect: Alchimie
Unul dintre cei mai influenți oameni din antichitate, ale cărui lucrări au fost descoperite în biblioteca din Alexandria, a fost Aristotel. Ideile lui au avut o influență și asupra dezvoltării ulterioare a alchimiei. După Aristotel, baza întregii lumi fizice constă în ceea ce el a numit ”prima materia”. Aceasta nu era, după cum probabil ar putea suna, o chestie confuză, gri, din care întreaga lume a evoluat. De fapt, nici măcar nu era o substanță care să poată fi văzută sau simțită, și nici nu avea existență fizică de una singură. Totuși, ”prima materia” constituia singura realitate imuabilă din spatele unei lumi materiale în permanentă transformare.
Pentru a putea da o identitate fizică și caracteristici individuale acestei materii, a apărut nevoia identificării mai multor nivele ale formei. Primul nivel al formei, după Aristotel, se putea găsi în cele patru elemente: Pământ, Aer, Foc și Apă. Elementele, chiar dacă diferite între ele, erau ”legate” de patru calități: uscat, umed, cald și rece. Fiecare element posedă două calități, din care una predomină, și fiecare element e legat de alte două elemente prin intermediul calității ”comune” dintre ele.
Sistemul se aplică astfel:
- Focul este uscat și (predominant) cald
- Aerul este cald și (predominant) umed
- Apa este umedă și (predominant) rece
- Pământul este rece și (predominant) uscat
Cele patru elemente și calitățile lor formează bazele ideii de transmutație (schimbarea unui element chimic în altul). Principalul interes pe care teoria elementelor a lui Aristotel îl avea, din perspectiva alchimiei, era ideea de transformare, de schimbare. Așa cum am menționat și mai sus, conform teoriei sale, orice element putea fi transformat în alt element prin intermediul calităților comune. Astfel, Focul se poate transforma în Aer sub acțiunea căldurii, Aerul se poate transforma în Apă sub acțiunea umezelii, etc. In acest mod, e posibil ca un element să parcurgă întreg ciclul, transformându-se (de exemplu) din Foc în Aer, din Aer în Apă, din Apă în Pământ și din Pământ înapoi în Foc. Trebuie ținut cont că pe parcursul acestor transformări, ”prima materia” din spatele formei rămâne aceeași.
Următorul stadiu al formei din teoria lui Aristotel presupunea că toate manifestările din lumea fizică erau alcătuite de fapt din cele patru elemente primordiale, în proporții diferite. Variația părților fiecărui element în compoziție explica astfel infinita varietate a lucrurilor din lumea fizică. Iar fiindcă deja se credea și era acceptat faptul că fiecare dintre cele patru elemente putea fi transformat în oricare alt element (fie direct, fie prin ciclul descris mai sus), a fost doar un mic pas până la presupunerea că toate substanțele puteau fi modificate alterând proporțiile elementelor ce le compuneau.
Iar aici devine deja e ușor de văzut cum alchimiștii au preluat această idee. Dacă, așa cum ei credeau, plumbul și aurul erau alcătuite din proporții diferite ale acelorași patru elemente, ce anume putea împiedica plumbul să fie transformat în aur, sau invers?